Scoicile par a detine secretul tratarii ranilor adanci. Ele nu zgandare la nesfarsit bobul de nisip intrat in carnea lor si nu mentin vie durerea searbada. Accepta pe loc faptul ca S-A INTAMPLAT, si simpla acceptare lipsita de alte "de ce"-uri este primul pas catre cea mai frumoasa vindecare pe care o intalnim in natura. Scoica nu vrea sa stie cine a fost de vina. Ea vrea doar sa scape de durere, sa mearga mai departe, si porneste a inconjura bobul de nisip cu cel dintai strat care va duce la formarea perlei. In loc de asemenea comportament intelept, noi zgandarim la nesfarsit grauntele de nisip: cum as putea sa ma razbun? De ce mi s-a intamplat tocmai mie? Cum as fi putut sa evit? Si, bineinteles, CINE E DE VINA?
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu