Comunicand intr-o zi de miercuri prin intermediul iubitului "mess" cu diversi cunoscuti, vorbind despre nimicuri sau despre ideea femeii de succes, si ajungand la concluzia ca cele mai vestite sunt divortate, singure sau chiar vaduve, nu pot decat sa imi imaginez cum poate un barbat sa inrobeasca femeia si cum poate ea sa alunge dulcea-robie, bineinteles cu sacrificarea altor idealuri care impletite dau multumirea si gandul de totalitate a vietii personale.
Alegand, culegand, si azi si maine si in fiecare zi, decizii, iluzii, manifestari ma intreb daca mirosul desavarsit pe care il simt cand intru in facultate sau in biblioteca este cel al unui viitor singuratic sau cel a unei manifestari ideale in doi; la urma urmei omul de langa tine de poate accepta, respinge sau poate face compromisuri pentru ca tu sa poti devenii, fie succes profesional, personal sau esec. Depindem de altii asa cum altii depind de noi, si indiferent de numarul realizarilor stiu ca mereu 50% e noroc si 50% hazard, asadar nimic nu e imposibil.
.... pasiuni...pasiuni.... scoala pentru ca e cel mai placut lucru care asi fi in stare sa il fac o viata intreaga, acolo e locul unde nimic rau nu se poate intampla, nici macar un exament picat nu e mai rau decat lipsa unui loc de munca, sau a unei stabilitati sociale. E un refugiu uneori....ma intreb uneori ce ar fi fost daca asi fi fost profesor de meserie, daca sentimentul ar fi fost acelasi, daca banii ar fi motivatia principala ...
Am visat cu ochii deschisi la idealuri de tot felul, materiale, nonmateriale, imagini, oameni, sentimete. Azi inca mai visez si cred ca procesul acesta nu se va termina niciodata...
Iubesc supletea, fantezia, atingerea calda si vie, torsul pisicii, maraitul jucaus al cainelui, puterea cailor, nasul rosu de frig, mana calda a bunicii, mirosul ei plin de grija si rafat pentru nepotii, vocea mamei si intelegerea ei, mirosul din casa mea - de acasa, iubesc bradul din curte impodobit iarna, scarile casei scartaind, avalansa de zapada cand cade de pe casa, poarta, tot ce suna si murmura in jurul copilariei mele, puntea balansandu-se, susurul paraului portocaliu, usa de la pod, parintii si fratii pe balcon primavara la soare...
Am pasiuni, povesti, trairi uitate sau sentimente de "deja vu" clipe de mister , secrete, pareri de rau...sunt toate ale mele si stiu ca sunt unice.
Postări
2 comentarii:
cred ca ar trebui sa invatam un lucru - sa ne respectam unii pe altii. atunci va fi mai bine pentru toti. asa cred eu. nu cred ca trebuie sa dam de-o parte pararerile altuia, doar pentru ca asa ni se pare mai bine. in rest, ce sa mai zic - sa incercam totusi sa supravietuim...
Multumesc, ganduri penrtu mine :)
Trimiteți un comentariu