În lumea în care trăiesc eu, iubirea se măsoară în fapte, deși uneori vrei să auzi și-o vorbă drăgăstoasă. Totul se rezumă la fapte. Pretinzi că iubești?! Ei bine, azi vreau și dovada.. așa, de dragul teoriei. Corpul tău nu-i un dar pentru care să-mi târăsc demnitatea în noroi, și să renunț total la a fi eu..

Într-una din dimineți, cafeaua ta are un gust ciudat. E-o otravă la fel de dulce ca și mirosul pielii lui. Dacă ți-as spune că ceea ce ai băut în toate diminețile astea, a fost otravă, m-ai crede? Garantat nu, și nu pentru că nu mă cunoști, ci pentru că ții prea mult la viciul tău, și ai nevoie de el ca de aer. Îmi ești otravă, scumpule, îmi umbli prin vene și-mi încâlcești sângele, și nu mă mai regăsesc..

În lumea în care trăiesc eu, iubirea se măsoară prin fapte. N-ai chef să-mi masezi tălpile, știu.. e-o rutină pe care-o găsești sub demnitatea ta. Ceea ce demonstrează că pentru tine, iubirea nu-i decât o vorbă care te-asigură că ai ce strânge-n brațe nopțile.

În lumea mea, iubirea se măsoară în fapte. Și-atunci când nu le regăsesc, știu că m-am rătăcit. Dacă ceea ce simți e iubire, lasă-mă să fiu eu.

Redă-mă mie.