Oare....

Fiecare pas pe care îl facem in viaţă e pentru a ne hrăni sufletul din clipe în care să simţim că ne pierdem în întreg Universul descoperindu-ne apoi pe noi înşine. Fiecare dintre noi alege un drum pe care-l crede cel mai potrivit în căutarea aceasta.

Căutăm iubire. Suntem ferm convinşi că iubirea o găsim intr-o persoană de sex opus, în îmbrăţişările părinţilor, în zâmbetele celor dragi, în cuvintele încurajatoare a celor pe care îi stimăm, în vorbele dulci a celor pe care îi iubim. Dar iubirea este în noi. Iubirea e acel foc imens pe care îl simtim înauntrul nostru atunci când ne trezim dimineaţa bucuroşi că suntem în patul nostru, recunoscători că ni s-a oferit încă o zi în care putem alege.

Intotdeauna putem alege. Asta uităm mulţi dintre noi. Putem alege să fim bucuroşi sau să ne lăsăm cuprinşi de tristeţe, să fim răi cu cei din jurul nostru sau să fim buni. Bunătatea cheamă bunătate. Putem alege să mergem cu capetele aplecate pe stradă sub greutatea problemelor noastre sau putem alege să privim cerul cu încrederea in noi că totul va fi bine şi că le vom putea duce pe toate spre un bun sfârşit. Trebuie să învăţăm să dăruim ca să putem primi. Te-ai gândit vreodată cât poate ajuta pe cineva un zâmbet de-al tău? Ii poate schimba intreaga zi! Poate oferi încredere! E un ajutor pe care tu nici nu ai sperat că îl vei putea oferi în ziua respectivă!

Oare nu am obosit să construim ziduri in jurul nostru? Oare cel pe care vom dori să treacă de zidurile noastre nu va obosi încercând să le spargă?